Revoluția tehnologica pe rewind - Episodul 1: Fii antenă!

Pentru cei mai maturi, e istorie trăită. Pentru cei mai tineri,  e o poveste un pic încâlcită. Cu toții, însă, indiferent de vârstă, putem să privim retrospectiv către marile schimbări politice de acum circa trei decenii și să vedem că ele corespund cu revoluția tehnologică ce a marcat aceeași perioadă. Poate nu întâmplător...

O dată cu dărâmarea Cortinei de Fier, aveam să intrăm cu toții într-o epocă a comunicării și a cunoașterii fără granițe: telefonie mobilă, televiziune prin cablu; ceva mai apoi internetul și, laolaltă cu el, rețelele sociale! Și, în tot acest timp, apariția tot mai multor gadgeturi, care de care mai aspiraționale. Dacă democrația a câștigat atâta teren pe mapamond este, poate în primul rând, datorită democratizării tehnologiei.

Dar cum s-a văzut această perioadă în România? Cum au trăit românii toate aceste schimbări de magnitudine globală, din chiar epicentrul lor?

Hai să dăm un pic istoria pe rewind.

În anii '80, aproape toate acoperișurile din România erau pline de antene parabolice. Zonele din marginea hărții prindeau pe televizor posturile din țările vecine. Moda pornise încă din 1982, când, ca urmare restricțiilor economice impuse de regim, Televiziunea Română a renunțat să transmită meciurile Campionatului Mondial de Fotbal. Atunci au apărut antenele dotate cu un circuit special de recepție, a cărui schemă electronică relativ simplă s-a răspândit repede în marile orașe: astfel, la București se capta televiziunea bulgară, la Timișoara – posturile iugoslave, la Cluj – cele maghiare, iar la Iași, „se prindeau rușii”. Brașovul, aflat chiar în centrul țării, vedea un pic din toate, dar cu o calitate mai slabă a recepției. De vină era depărtarea de graniță, care era compensată uneori de altitudine: în zonele muntoase mai înalte se puteau recepta, în funcție de orientarea antenei, canale din Germania sau chiar Suedia. Treptat, moda antenelor „pentru bulgari”, „pentru sârbi” etc. a cucerit întreaga țară. Iar, de pe la jumătatea deceniului, antenele obișnuite, cu „elemenți” profilați, au fost înlocuite de antenele parabolice confecționate din simple ligheane, copăi și alte vase a căror concavitate sporea puterea de recepție.

E adevărat. Pasiunea pentru fotbal și dorința românilor de a nu rata transmisiunile de la partidele importante au impulsionat construcția acestor antene artizanale, homemade, tolerate de conducerea regimului. Este motivul pentru care primele cuvinte bulgărești învățate au fost termeni din regulamentul fotbalistic: faulira (fault), narușenie (greșeală, abatere), zasada (ofsaid); iar primele culori au fost cele arătate de arbitru: jolt karton și cerven karton (cartonaș galben, respectiv roșu); cu o situație similară în zonele arondate celorlalte canale naționale.

Caricatură realizată de Mihai Stănescu

Însă antenele „pentru afară”, o dată montate pe acoperiș, au rămas să-și facă treaba și în lungile perioade dintre campionate. Și, deși nu stăpâneau limbile vecinilor (pe care îi bombăneau pentru că dublează filmele occidentale), românii s-au deprins să petreacă tot mai mult timp încercând să le deslușească în fața ecranelor. În plus, odată cu tăierea drastică a orelor de emisie TVR, a crescut interesul pentru transmisiunile vecinilor: seriale, filme, emisiuni de divertisment, programe pentru copii și tineret – tot ceea ce dispărea treptat din desfășurătorul TVR-ului era suplinit pe această cale. Bucureștenii care erau atunci copii își mai amintesc și azi genericul programului de animație Leka noșt deța (Noapte bună, copii). Iar cei mai mărișori, care adormeau ceva mai târziu, își amintesc, ca de o culme a libertinajului, că după miezul nopții se difuzau uneori (mai ales „la sârbi”) filme cu conținut soft-pornografic...

De aceea, în zorii anului 1990, imediat ce s-au dezmeticit din evenimentele revoluționare (asupra cărora TVR-ul a deținut supremația), românii și-au dat seama că, printre alte libertăți dobândite, se număra și aceea de a viziona practic orice televiziune din lume! Astfel că, în nou-născuta piață de consum, și-au făcut apariția antenele de satelit profy, importate sau pur și simplu traficate de peste hotare. Setea de informație tipică epocii se împletea cu bucuria exersării dreptului la entertainment, ambele cuceriri la fel de noi pentru telespectatorul român.

De aici, până la viitoarea revoluție, pe care a constituit-o televiziunea prin cablu, nu avea să treacă mult timp.

P.S. Pentru nostalgicii din sudul țării care își amintesc de perioada recepționării Televiziunii Bulgare, există grupul de facebook Antena de bulgari: https://www.facebook.com/groups/506754196987370